Rețetă Culinară: "Ciorbă de perișoare"
Salutare!
Cum vă mai descurcați cu rețetele culinare? Sunteți gata pentru o nouă rețetă culinară și ... ilustrată?Dacă voi sunteți gata și eu sunt și iată ce rețetă culinară minunată am să vă prezint în continuare!
Această rețetă culinară este una simplă și este o ... ciorbă! Deci vă prezint în continuare rețeta culinară numită: ”Ciorbă de perișoare”.
Mai jos aveți o poză ca să știți despre ce este vorba, mai apoi ... dacă vă place ce vedeți, continuați să citiți mai departe!
POFTĂ BUNĂ !!!
- Câteva cuvinte despre rețeta culinară și nu numai:
Ciorba este un preparat lichid din legume și carne, obținut prin fierberea bucăților de carne, tăiate la dimensiuni mici, cu diferite legume, dregerea cu diverse ingrediente: ou, smântână, iaurt, rântașuri obținute prin rumenirea făinii din diverse cereale și după preferință acrirea cu oțet alimentar, borș, suc sau sare de lămâie, suc de roșii, corcodușe, zarzăre ori zeamă de varză. Pentru ciorbele de post se fierb legumele fără carne și se acresc. Ca verdeață, la ciorbe se folosește pătrunjelul cu excepția ciorbelor ardelenești la care specific zonei este tarhonul, iar la ciorba de burtă nu se adaugă verdeață.
“Cel care încearcă să mănânce supa vecinului, va petrece noaptea fără să ia cina” - proverb turcesc.
Ciorba este nelipsită de pe masa românului, la fel ca mămăliga, cârnații sau șunca. Ne-am obișnuit să le considerăm “de-ale casei”, invenții românești care sfidează timpul. Ei bine, unele dintre aceste preparate au ajuns pe plaiurile mioritice în urma capriciilor istoriei. Imperiul Otoman, temuta stăpânire de acum câteva secole, a influențat puternic civilizația și cultura popoarelor care i-au fost supuse. Gastronomia nu a făcut excepție. Turcii au pregătit, deci, pentru prima dată ceea ce noi numim acum ciorbă sau pe limba turcă: “çorba” (transliterat “chorba”).
Ciorba fiartă, mai întâi, în ceaunele și cazanele trupelor de spahii ale Imperiului Otoman era atât de strâns legată de imaginea trupelor de militari otomani, că șefii regimentelor de spahii erau cunoscuți sub titulatura de ciorbagii; poate și pentru că lângă cortul lor se afla dintotdeauna cel al popotei, unde se făceau cele mai bune ciorbe de burtă sau de berbecuți, aromate cu câteva fire de mentă, legume, piper și, pentru ornament, pătrunjel proaspăt. În turcește bine-cunoscuta fiertură poartă numele de çorba, cuvânt provenit din arabul šorba (šarâb).
Urmărind aceste cuvinte vom observa că ele trasează harta cuceririlor otomane. Grecii, de după de cucerirea Constantinopolului, când au fost intens turciți vreme de patru secole, cunosc ciorba sub numele de τσορβάς (ţorbas). Ei fac și astăzi tchorba toptsita, adică ciorba cu perișoare, care se prepară fierbând mai întâi niște oase, pentru supă. Se fac apoi perișoare din carne tocată de vită (sau mixtă), amestecată cu piper și sare, care se fierb un sfert de oră în apă. Ciorba este acrită nu cu borș sau lămâie, ci cu oțet, iar pentru aromă se adaugă niște pudră de boia iute, călită în ulei.
Bulgarii, sârbii, croaţii sau albanezii o gătesc şi ei sub diverse denumiri derivate din cuvântul turcesc. Bulgarii, de pildă, gătesc bob tchorba, adică ciorbă de fasole, care se prepară ca şi cea românească, lăsând boabele la înmuiat şi fierbându-le apoi cu legume, ardei şi roşii mărunţite. Shkembe tşorb aseamănă cumva cu ciorba de burtă , doar că în ea se zdrobesc câţiva căţei de usturoi, se rade brânză şi este aromată cu dafin şi măghiran.
“Cel care încearcă să mănânce supa vecinului, va petrece noaptea fără să ia cina” - proverb turcesc.
Ciorba este nelipsită de pe masa românului, la fel ca mămăliga, cârnații sau șunca. Ne-am obișnuit să le considerăm “de-ale casei”, invenții românești care sfidează timpul. Ei bine, unele dintre aceste preparate au ajuns pe plaiurile mioritice în urma capriciilor istoriei. Imperiul Otoman, temuta stăpânire de acum câteva secole, a influențat puternic civilizația și cultura popoarelor care i-au fost supuse. Gastronomia nu a făcut excepție. Turcii au pregătit, deci, pentru prima dată ceea ce noi numim acum ciorbă sau pe limba turcă: “çorba” (transliterat “chorba”).
Ciorba fiartă, mai întâi, în ceaunele și cazanele trupelor de spahii ale Imperiului Otoman era atât de strâns legată de imaginea trupelor de militari otomani, că șefii regimentelor de spahii erau cunoscuți sub titulatura de ciorbagii; poate și pentru că lângă cortul lor se afla dintotdeauna cel al popotei, unde se făceau cele mai bune ciorbe de burtă sau de berbecuți, aromate cu câteva fire de mentă, legume, piper și, pentru ornament, pătrunjel proaspăt. În turcește bine-cunoscuta fiertură poartă numele de çorba, cuvânt provenit din arabul šorba (šarâb).
Urmărind aceste cuvinte vom observa că ele trasează harta cuceririlor otomane. Grecii, de după de cucerirea Constantinopolului, când au fost intens turciți vreme de patru secole, cunosc ciorba sub numele de τσορβάς (ţorbas). Ei fac și astăzi tchorba toptsita, adică ciorba cu perișoare, care se prepară fierbând mai întâi niște oase, pentru supă. Se fac apoi perișoare din carne tocată de vită (sau mixtă), amestecată cu piper și sare, care se fierb un sfert de oră în apă. Ciorba este acrită nu cu borș sau lămâie, ci cu oțet, iar pentru aromă se adaugă niște pudră de boia iute, călită în ulei.
Bulgarii, sârbii, croaţii sau albanezii o gătesc şi ei sub diverse denumiri derivate din cuvântul turcesc. Bulgarii, de pildă, gătesc bob tchorba, adică ciorbă de fasole, care se prepară ca şi cea românească, lăsând boabele la înmuiat şi fierbându-le apoi cu legume, ardei şi roşii mărunţite. Shkembe tşorb aseamănă cumva cu ciorba de burtă , doar că în ea se zdrobesc câţiva căţei de usturoi, se rade brânză şi este aromată cu dafin şi măghiran.
- Ingrediente:
- Poze:
POFTĂ BUNĂ !!!
Dacă ești interesat(ă) click mai jos pentru detalii !
- Mod de preparare:
... // în curând //
Se servește caldă.
POFTĂ BUNĂ !!!
Dah...asta cred ca nu va fi asa de greu...cel putin din ceea ce explici tu aici ...merci pt ajutor:)
RăspundețiȘtergere